E din nou acea perioadă a anului. Dar cu o schimbare. Nu am mai avut niciodată un an ca acesta și, de aceea, rezoluția de Anul Nou are un alt sens și alte premise.
De fiecare dată când fac asta, începutul meu este o privire asupra a ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anului care se termină. Realizări, eșecuri, emoții, sănătate, contribuție (la familia mea, la prieteni și la lume) și așa mai departe. E ca și cum aș face o recapitulare a tuturor părților importante din viața mea.
Și apoi fac tot posibilul să mă imaginez anul viitor, făcând din nou același lucru. Întrebarea la care încerc să răspund este: „Cum vreau să fie retrospectiva mea anuală în această perioadă a anului, anul viitor?”
Dar acum e diferit. Cu toții am simțit, poate în moduri diferite, că anul acesta am fost puși la încercare. Unii dintre noi cu mari dificultăți, afectați fizic sau chiar prin pierderi personale.
Alții cu dificultăți psihologice din cauza singurătății, separării de cei dragi, izolării. Și aș spune că, cu toții, a trebuit să facem față unor niveluri fără precedent de incertitudine, distanțare și unei schimbări semnificative în interacțiunea umană.
Așadar, ținând cont de toate acestea, ce fel de rezoluție de Anul Nou ar trebui să avem în vedere pentru anul viitor?
Sincer, nu știu. Încerc doar să-mi creez o structură și să o împart cu voi.
Există o poveste pe care am împrumutat-o de la un bun prieten al meu și pe care o folosesc mereu în training și coaching, o poveste despre introspecție. Este despre un preot care trebuia să răspundă la 3 întrebări de fiecare dată când trecea o frontieră în drumul spre locul lui de rugăciune. După o vreme, vameșul își cere scuze pentru aceeași întrebare, duminică de duminică. Dar preotul îl roagă frumos să continue să folosească aceleași 3 întrebări de fiecare dată când se întâlnesc:
- „Cine ești?”
- „Unde te duci?”
- „Cum vei ajunge acolo?”
Cred că trebuie să privim mai adânc în noi înșine, ca să vedem ce s-a schimbat și cum. Să ne actualizăm propria imagine de sine. Și doar apoi să privim spre viitor cu o proiecție de aceeași profunzime, dincolo de obiectivele materiale și profesionale, aș zice chiar dincolo de cele legate de familie.
Este vorba despre cine vrem să devenim, despre ce fel de ființă umană.
Ce sens al vieții ne conduce, care este rolul nostru pentru următorii oricâți ani vom mai trăi această mare stare de a fi în viață. Cum ne vom bucura de viață, pentru cine, cu cine?
Cred că a venit momentul să ne întoarcem la acele mari întrebări cărora, poate, nu le-am dat suficientă atenție în ultima vreme. Și să ne construim propriile răspunsuri.
Și doar apoi, având punctul de referință intern potrivit și proiecția propriei ființe, am putea planifica anul viitor. Să stabilim obiective de evoluție personală pentru toate aspectele vieții noastre.
Poate că, astfel, am folosi 2020 drept combustibil pentru propria noastră transformare, iar 2021 ca un pas în acest proces.
Scris de
Raymond Marin
(vizitați profilul său de LinkedIn)